Sâmbătă, 24 octombrie, a avut loc prima şedinţă a Clubului de Discuţii Economice ASEM. Subiectul principal a fost “

Dumnul Moldovanu susţine că “avem sanşe de aderare mari. După logică avem zero şanse. Dar să nu iutăm că omul nu este o fiinţă logică!” Dacă ar apărea dorinţa de aderare, ar apărea şi şansele. Avem, conform tratatului de la Maastrich, dreptul să cerem aderarea. De ce nu am făcut-o până acum? Nu a existat dorinţa!

Guvernul Struza a pus primul problema aderări: Moldova urma să devină ţară asociată. Însă atunci au intervenit comuniştii şi Roşca, în interesele Rusiei. Procesele de negociere au fost stopate şi nu s-a mai pus problema ăderarii. Numai acum, odată cu schimbarea puterii la Chişinău, Filat a pus foarte tranşant la Bruxelles problema Moldovei: “Noi vrem să aderăm!”

UE nu ne poate spune acum “Da” sau “Nu”. Exact ca o fată mare, poate părea că ne respinge, dar asta nu înseamnă că nu ne va accepta avansurile eventual. Unde mai pui ca noi am fost cei “seduşi” iniţiali, apoi abandonaţi (Nu aşa se intamplă de fiecare dată?!). Relaţii cu Rusia ar fi fost şi ele dezirabile, dar discuţiile din timpul guvernului Struza ne-au depărtat de Rusia prea mult pentru a mai privi înapoi. Mariajul cu Rusia a luat sfârşit! E timpul să privim înainte!

Ce aşteptăm?

Moldova “aştepta un semnal” din partea UE că poate pretinde la aderare. În loc să se ducă Mohamed la munte, aceasta aşteapta să se duca muntele la el! Sau cel puţin să-i facă un semn să vină… Moldova ar fi trebuit să ia exemplul Turciei: Turcia, o ţară despre care nici nu se punea problema aderării, a depus cerere să intre in familia europeană. Şi bine a făcut. Dacă ar fi “aşteptat un semn” din partea UE, cu siguranţă nu era acum in lista viitoarelor ţări membre.

Acelaşi lucru trebuia sa facă şi Moldova: să depună oficial cererea de aderare. Ne vor spune că nu corespundem nivelului necesar? Noi ştim asta! Nu au decât să ne arate ce trebuie să facem pentru a ajunge la acel nivel. O perspectivă clară de aderare ne-ar motiva pe toţi să contribuim la creşterea economică pentru a corespunde standardelor UE.

Cu cât vom tărăgăna mai mult procesul de aderare cu atât vom pierde mai mult. Milioane de dolari ne ocolesc anual. Cu toate acestea UE nu inseamnă doar trafic liber şi bani “pi di jeaba”. În primul rând, UE este un model de dezvoltare economică, model a cărui eficienţă nu poate fi negată.

Sper ca, în sfârşit, se vor face paşii necesari pentru a porni pe calea integrării europene. Pentru asta trebuie să aderăm iniţial la NATO, dar despre aceasta temă un pic mai dureroasă vorbim în urmatoarele articole!